O pereche de cizme de ploaie cadou

Duminica aceasta se lansează numărul 6 al Ghidului Pozneț de Cultură, revistă super faină pentru copii de 7-12 ani! Și a trecut ceva vreme de la numărul anterior!
Ne-am bucurat tare când am primit vestea de la Valentina, mama revistei, așa că am pus în joc o pereche de cizme albastre, așa cum este și tema numărului acesta. Sunt din cauciuc natural și au 100% bumbac pe interior. Sunt numai bune de sărit în bălți!

cizme
Le puteți câștiga trimițând o poveste scurtăăă despre curaj pe lunadinamansarda@gmail.com sau lăsând un bilețel cu același conținut la lansarea de duminică, de la Muzeul Țăranului Român. Detalii aici.
Mult succes, dragilor!

Viața cu animale de companie la bloc

Toată copilăria mea mare (prin adolescență deja m-am resemnat) am cerut și eu un animal de casă să am grijă de el. Și răspunsurile au fost: „Nu, lasă pene.” „Nu, lasă păr.”, „Nu, trebuie să le schimbăm apa.”, „Nu, o să roadă tot.”, „Nu, că nu o să ai grijă de el.” Erau multe nu-uri și fiecare se continua cu câte ceva.
Așa că acum 2 ani și 6 luni m-am „răzbunat” și m-am înfipt în 2 broaște țeștoase de Florida. Le-am îngrijit, le-am mângâiat carapacea, le-am schimbat apa (de multe ori prea des), le-am dat să mănânce bun (adesea mult prea mult pentru că „băteau în geam, ce?…”). Le-am dat peste cap metabolismul cu atâta schimbat de apă și cu atâția pești uscați. Le-am reparat metabolismul cu medic veterinar și cu mâncare mai puțină. E-he-hei! Treabă multă! 🙂

broaste testoase de florida
Când le-am luat erau miiici, cât degetul arătător de la mâna stângă. Acum depășesc binișor palma mea răsfirată. Și îmi pare rău tare pentru ele că nu mai încap deloc bine în acvariul (mare și greu) și vrem să le donăm unei grădini zoologice unde să aibă spațiu mai mult și surate alese.
Între timp, din vara asta, a apărut Tom, fost Ragnar, în viața noastră. Am văzut o poză cu pisicotul de dat, m-am înduioșat, m-am consultat și l-am luat acasă pe Sofocle ăsta!
Matei (7 ani) mă înnebunise că vrea un câine. Dar la câine eu acum-aici nu mă bag!
Așa că i-am/le-am adus o pisică. Și nu o să uit niciodată mutrița când l-a văzut în mașină: „E… e… e adevărat? E… al nostru? Vine… la noi? E pisicul nostru?”
L-a luat ca pe bibelou și l-a arătat copiilor și a venit în casă și l-a cocoloșit și l-a urmărit și l-a observat. Ca pe un copilaș al lui!

cu animale de casa in apartament
Între timp s-au schimbat lucrurile și nu îl mai țin niciunul ca pe un bibelou! :)) Îl flocăie bine și trag de el „ba e-al meu, ba nu-i al tău”, dar îl idolatrizează pe mâțul ăsta, ceea ce mă bucură enorm! Se împlinesc în curând 2 luni de când îl avem și ei în continuare când se trezesc, când intră în casă, când trec dintr-o cameră în alta sunt: „Tom, unde e Tom, unde e pisicul? Pisicul meu!”

animale de companie si copii
Și… m-am înșelat. Nu strâng doar eu după el și nu îl hrănesc singură! Matei e super grijuliu și primul lucru dimineața îi pune jumătate de conservă în bol. Și îi pune apă când se termină.
Iar noi adulții strângem mizeria, asta da.

Ce am învățat în astea 2 luni de conviețuire:

  • Că la cele 5 luni a lui de mascul felin se comportă la fel de activ în mișcări ca un băiețel de 7 ani (nu dăm nume);
  • Că e înnebunit după bile după care să alerge;
  • Că îi place de nu mai poate să fie mângâiat/băgat în seamă/alergat/jucat;
  • Că îi cresc niște gheare demne de Puss in boots repede, foarte repede, cu care sfâșie, aleatoriu, urși de pluș sau canapele Ikea. Pe care unghii e bine să i le taie careva!
  • Că a fost foarte bine să nu îl lăsăm în dormitoare, ca să ne putem odihni;
  • Că îi e dor de noi când plecăm de acasă;
  • micro peleții sunt mult mai buni pentru litieră decât nisipul. Și că lopata de plastic este chiar necesară pentru trierea micro peleților. Înțelegeți voi! 🙂
  • hrana aia scumpă și sănătoasă recomandată de Marina chiar îl ajută să nu lase păr;
  • este imperios (!) necesar să ascundem toate firele, cablurile, pumnalele, pistoalele, dacă nu vrem să pierdem un încărcător de laptop și mai multe perechi de căști în 10 zile (true sad story) ;
  • Și last but not least că are nevoie de un medic personal, care să îl vaccineze, deparaziteze și care să îți fie aproape când pățește ceva.

Acestea fiind zise, eu vă spun cu mâna pe inimă că nu regret o secundă că am luat ghemotoceanul blănos în casă! E veselie mare (și ceartă pe el, da) și lui îi e drag de noi și nouă super drag de el, cu băieții în frunte.

(Să mă mai întrebați, dacă am uitat ceva!)

Cu drag,

Maria ma-na.ro

Credit foto: Fotografii de Familie