Joc bun de purtat la drum!

Copilul mare a fost la bunici, până n-a mai fost. Că i s-a făcut rău de dor. După 3 zile.
Of, planurile mele! 🙂
Oh, well! Să fie el sănătos și fratele lui și tatăl lui și eu pe lângă ei! Și bunicii și nașii și finii și prietenii și cumnații! Cu toții!
De dimineață, cu mine lângă el, i-a trecut și dorul și răul. Și bunicul, care conducea încetișor prin pădure a prins a-l testa:

building-a-relationship-with-grandparents-through-the-internet

– Matei! Un om mergea pe gard și se sprijinea de drum!

– Nu, nu! Un om mergea pe drum și se sprijinea de gard!

– Avea o subsoară în pâine!

– Nu, nu! Avea o pâine la subsuoară!

– Dădea cu câinii în bolovani!

– Nu, bunicu! Râse ăsta micu’ de zor! Dădea cu bolovanii în câini!

Am vrut să întreb ce avea cu câinii, da’ eram prea obosită!

Ce vreau să spun este că nu știu dacă o fi inventat bunicu’ Costel jocul ăsta, dacă o fi din copilăria lui, dar mie mi s-o părut foarte drăguț de jucat la drum, pe termen mediu și puțin mai lung, cu unul, doi, trei participanți la trafic!
Sunt curioasă ce ar inventa băieții mei!

P.S. Am mai scris aici ce facem la drum lung cu 2 copii. 

Cu oboseală în pleoape,

Maria, ma-na.ro 

Sursă foto: alleyparentmagazine.com

Mama, tu de ce arunci tot ce se strică?

De Crăciun mi-am întrebat prietenii ce-ar vrea să primească într-un coș, la muncă.

Mi-a spus și Anuța Drăguța ce-și dorește. Dar extraordinară cum este m-a întrebat:

– Dar tu, Mărie, ce ai vrea să primești de Crăciun?

– O lumânare! Și o ciocolată caldă! Am scris eu repede.

– Atunci eu voi fi moșul tău și îți voi dărui cea mai frumoasă lumânare naturală pe care ai văzut-o vreodată! mi-a răspuns mama asta incredibilă, care se semnează cu Sent from my heart.

Și am primit cea mai frumoasă lumânare pe care o văzusem eu vreodată, într-adevăr! Ca dintr-o poveste Disney!

Și de bine ce am rugat băieții să aibă grijă de ea, fix taman de-aia cred că Ștefan a dat cu rola de șervețele din greșeală pe deasupra-i și a făcut-o bucăți pe podea! Am încercat să o lipesc, dar nimic!

Am mai ținut-o o vreme așa și apoi am luat-o în mână să o arunc.

garana
Înainte să deschid coșul, Marele Blond mi-a zis:

– Mama, tu de ce arunci așa repede tot ce se strică?

I-aș fi zis că am adunat suficiente kilograme în plus și atunci tot arunc lucruri măcar, dar m-am prins abia acum de răspuns!
Am închis coșul, am pus lumânarea la loc și mi-am promis că o s-o repar, o s-o refac, n-o s-o arunc!
Am topit-o azi, am pus 10 picături de ulei de lavandă înăutru și am turnat-o, având grijă de fitil, într-un borcănel!

fullsizerender-4
S-a spart borcanul însă! Aș putea spune că de la temperatura foarte ridicată. Dar nu! Am ales să cred că mi-a adus aminte că am doi copii și e nevoie de două lumânări! Am tăiat frumos fitilul și am pus ceară topită în două borcane mici, diferite, așa cum sunt și băieții mei!
Îți mulțumesc, Mare Blond! Care îmi apeși butoane cât cuprinde în fiecare zi! Și care mă înveți ca un maestru, de la cei 7 ani ai tăi, cel puțin o dată pe săptămână!

Cu iubire,

Maria, ma-na.ro