Mama, tu de ce arunci tot ce se strică?

De Crăciun mi-am întrebat prietenii ce-ar vrea să primească într-un coș, la muncă.

Mi-a spus și Anuța Drăguța ce-și dorește. Dar extraordinară cum este m-a întrebat:

– Dar tu, Mărie, ce ai vrea să primești de Crăciun?

– O lumânare! Și o ciocolată caldă! Am scris eu repede.

– Atunci eu voi fi moșul tău și îți voi dărui cea mai frumoasă lumânare naturală pe care ai văzut-o vreodată! mi-a răspuns mama asta incredibilă, care se semnează cu Sent from my heart.

Și am primit cea mai frumoasă lumânare pe care o văzusem eu vreodată, într-adevăr! Ca dintr-o poveste Disney!

Și de bine ce am rugat băieții să aibă grijă de ea, fix taman de-aia cred că Ștefan a dat cu rola de șervețele din greșeală pe deasupra-i și a făcut-o bucăți pe podea! Am încercat să o lipesc, dar nimic!

Am mai ținut-o o vreme așa și apoi am luat-o în mână să o arunc.

Înainte să deschid coșul, Marele Blond mi-a zis:

– Mama, tu de ce arunci așa repede tot ce se strică?
…
I-aș fi zis că am adunat suficiente kilograme în plus și atunci tot arunc lucruri măcar, dar m-am prins abia acum de răspuns!
Am închis coșul, am pus lumânarea la loc și mi-am promis că o s-o repar, o s-o refac, n-o s-o arunc!
Am topit-o azi, am pus 10 picături de ulei de lavandă înăutru și am turnat-o, având grijă de fitil, într-un borcănel!

S-a spart borcanul însă! Aș putea spune că de la temperatura foarte ridicată. Dar nu! Am ales să cred că mi-a adus aminte că am doi copii și e nevoie de două lumânări! Am tăiat frumos fitilul și am pus ceară topită în două borcane mici, diferite, așa cum sunt și băieții mei!
Îți mulțumesc, Mare Blond! Care îmi apeși butoane cât cuprinde în fiecare zi! Și care mă înveți ca un maestru, de la cei 7 ani ai tăi, cel puțin o dată pe săptămână!

Cu iubire,

Maria, ma-na.ro 

7 activități cu copiii în schimbul electronicelor

„Electronicele” (TV, tabletă, telefon) nu sunt benefice unui copil mai mic de 7 ani.

Bio-fizicianul Virgiliu Gheorghe spune chiar că „Până la 12 ani le afectează dezvoltarea și funcționarea creierului pe termen lung!” (Luați-vă 44 de minute să vedeți emisiunea asta!)

Eu am renunțat să mă uit la televizor acum 6 ani și 7 luni, pe când Matei (6 ani și 9 luni) era mic mic. Nu mi se pare că am pierdut ceva.

La noi în casă televizorul stă pe post de mobilier și îl folosim sporadic pentru a „scoate” filme de pe laptop, pentru meciuri de tenis sau fotbal sau pentru vreun stand up. Copiii au acces la fel de rar la el pentru documentare sau un film (de desen animat), pe care îl vedem în patru. Matei joacă un joc pe telefon o dată pe săptămână sau când merge într-o vizită și cam atât.

Să vă zic ce facem la schimb cu televizorul sugativă!

1. Ieșim ieșim ieșim! În parc, la pădure, la iarbă verde, în afara Bucureștiului (la rude sau în cazări drăguțe pe care le găsim pe internetul ăsta mare și folositor). De câte ori ieșim copiii sunt încântați și absorbiți și preocupați să mai afle ceva sau să alerge ore întregi. Pentru că ne plimbăm, (re)vedem oameni, facem mișcare, aducem bunătăți acasă, ne conectăm unii cu alți, „ieșitul” este activitatea noastră preferată! 
2. Citim. Ștefan (4 ani și 2 luni) este absorbit de cărți. Poate să se uite (singur) pe o carte și să facă povești mormăite după ea și câte 30 de minute. Ori de câte ori le citim noi, adulții, stau, ascultă, pun întrebări, se ceartă cu noi că nu am reținut un pasaj de data trecută. Toate astea sunt activități interactive care lipsesc în cazul televizorului. Preferata lor în perioada asta este, de departe, Te iubesc orice culoare ai avea! Apoi ne plac MULT cărțile de la Editura Cartea copiilor. Avem o colecție întreagă!
3. Gătim (dulciuri) împreună. Le place amândurora să amestece și să frământe, așa că eu „profit” la maxim de treaba asta. Și ce dacă Ștefan tot scapă coji de ou în compoziție (le scot eu repede!) sau dansează și aruncă cu lingura cu cremă pe perete! Cum s-ar putea perfecționa dacă nu exersează?
4. Mergem la activități extra-curiculare. Sunt câte două pe săptămână de fiecare dată, ca să nu ajungem la maraton. Și le rotim, în funcție de cerințele și preferințele lor. Nu forțăm lucrurile niciodată, ca să meargă cu drag și pentru că își doresc EI! Au mers la escaladă o vreme destul de îndelungată și la înot. Acum merg la tobe și la un curs frumos de artă. Când zic stop, încercăm să vedem de unde vine refuzul și dacă e nu și nu, așa rămâne (pentru o vreme)!
5. Facem cu fiecare în parte ce îi place. Nu reușim să facem timp special în fiecare săptămână cu fiecare copil, dar încercăm cât de des putem. Țin minte că am fost cu Matei 2 nopți la Sinaia doar noi doi acum vreo 2 ani și vai cât de frumos își amintește și povestește despre zilele alea, de zici că cine știe ce safari am făcut! Copiii cu frați simt nevoia dragii de iubire unu-la-unu. Să vadă ei că sunt sorbiți din priviri independent de mezin sau de primul născut!
6. Mergem în vizită sau primim vizite. Cu toții suntem persoane sociale și copiii, bogdaprostre, nu se cramponează de ordine și culoarea pereților în casă sau de vasele din chiuvetă când aleg și cer activitatea asta.
7. Rugăm copiii să ne ajute în casă. Și, culmea, ei se bucură! Se bucură să curețe foarte bine o podea, să repare o lampă, cântă în timp ce întind rufe și tot așa. 

Și NU, nu mă îngrijorez că vor ajunge niște sălbatici ai tehnicii! Au ZECI de ani la dispoziție să își crească dioptriile în fața unor monitoare mai mari sau mai mici!

Cu drag,

Maria, ma-na.ro

 

Cum ne putem umple paharul

Nu la cel cu socată mă refer, pentru că pe acela eu mi-l umplu foarte repede, să știți!

Acela din expresia „Mi s-a umplut paharul”. Eu o folosesc în sens POZITIV.
Într-o vreme aveam senzația că e nevoie să dau, să dau, să dau și să mai dau încă puțin ca să fie bine. Apoi m-am prins că dacă nu-mi dau și mie, o să mă umplu doar de frustrare și/sau de oboseală și frumos chiar n-o să am de unde să ofer!

Așa că am început să fac chestii numai pentru mine și apoi să vedeți cât Zen văd prin ochelarii mei de soare! 🙂 Copiii se bucură că mă întorc veselă și disponibilă și încarcată cu energie acasă, toată lumea câștigă!

Randomly fac cam așa:

1. Ascult muzică! Dacă lucrez, ascult PopNJazzRadio. Dacă sunt la volan ascult RFI, pentru că îmi place muzica lor.
2. Merg la masaj și sport de 2 ori pe săptămână. Fie ploaie fie vânt, fie frunze la pământ, cu copilul răcit la subraț – merg la masaj și sport de 2 ori pe săptămână. Mă ajută să mă păstrez mobilă, drenată, hidratată, oxigenată. Oricât de nebună este săptămâna, ajung la fetele de la Salus și îmi face extrem de bine! 
3. Merg la draga de Nicoleta la fiecare 2 săptămâni la Reconectare. Și, incredibil, ies multe lucruri la suprafață la fiecare ședință.
4. Îmi cumpăr flori când e casa curată și mă bucur de ele.
5. Merg la film cu niște femei fabuloase, când e Reuniune-de-Femei-Fabuloase.:) Majoritatea sunt drame (la lungmetraje mă refer aici, nu la femei), dar o avem pe D. care destinde chiar și o tragedie. 🙂
6. Îmi umplu terasele de flori în fiecare primăvară și le grădinăresc o dată pe săptămână. Așa deconectant este!
   
7. Merg la cursuri și workshopuri. De parenting, de antreprenoriat, de aranjamente florale, you name it. Cred că una dintre cele mai importante investiții pe care le putem face este cea în educația noastră. 
8. Și deloc în ultimul rând, merg la fiecare 2-3 ani într-o excursie de 4 zile cu niște femei absolut MINUNATE! Doar ca să mergem (pe jos, da, foarte mult, da) și să râdem și să povestim.
   

Voi ce faceți PENTRU VOI?
M-aș bucura tare să aflu!

Cu iubire, Maria ma-na.ro

Răsfățați-vă iubiții

• Poți să faci asta în fiecare dimineață?
• Sigur!

Recunosc cinstit că nu mai am timp fizic să îi acord soțului meu atenție ca în perioada de dinainte de copii, daaar dacă văd două cearcăne frumoase 🙂 sau un ten uscat, pun repede mâna pe dischete, pe demachiant, pe o apă florală sau loțiune tonică și o cremă și în 3 minute se vede diferența pe chipul Iubitului-Frumos!

Mă gândesc că lor, bărbaților, le este peste mână, nu au văzut, nu au auzit, cred că e normal și cu tenul uscat fie ploaie-fie vânt și atunci nu se gândesc să își prindă urechile în produsele noastre sau în unele pentru ei.

Dar cum (unele dintre) noi avem dexteritate, e așa simplu să le acordăm trei minute, doar 3 minute dimineața. Toată familia o să aibă de câștigat! 🙂

Credit foto: Fotografii de familie 

Cu drag,

Maria Bucuria

Odă taților

Ați observat cum după nașterea copilului mama este cea care orchestrează lucrurile în creșterea noului venit? Adică ea e prima care spune dacă sau nu familia „va” folosi scutece textile sau de unică folosință, pruncul va sta în cărucior sau în purtător, va fi hrănit cu lapte matern sau formulă și așa mai departe. Tatăl, dragul, follows the leader leader leader. Ce zice mama așa rămâne pentru că ea va petrece cel mai mult timp alături de copil în primele luni, în primii ani.

Dar în felul ăsta, cu mama care știe tot, tatăl se dă doi pași în spate.  Și e păcat. Pentru că tații sunt niște resurse formidabile, 100% naturale ( :)) ), super creative, eficiente și foarte ancorate în realitatea jocurilor. 🙂

Am văzut din ce în ce mai mulți tați care merg la cursuri Lamaze, la cursuri de parenting (la care iau notițe!), citesc despre creștere cu blândețe sau, dacă asta nu li se potrivește, ascultă rezumatele mamelor și rețin ce e mai important și benefic.

Hai să creștem numărul ăsta! Hai să le suflăm aripi-de-încredere în implicarea lor pentru că: 1) Relația lor cu copilașii-drăgălașii este foarte importantă, 2) Avem nevoie de ajutor, 3) De multe ori, ei văd mult mai bine toată pădurea decât noi care stăm printre copăcei.

Am pornit cu gândul de la SUPER-Tatăl MaNa, care a făcut și face de (acuș) 6 ani tot ce a făcut și face și mama MaNa (mai puțin să alăpteze, asta chiar nu! 🙂 )

Credit foto: Fotografii de Familie.

Cu drag,

Maria Bucuria